... au trecut clipe grele, clipe amare peste noi. Am suferit, am depasit greutatile cu mai mult sau mai putin succes, dar intotdeauna clipa nefericita, cu tot ce presupune intampinarea ei, parea undeva departe, o constientizam, dar doar incercam sa ne pregatim pentru venirea ei iminenta si totusi aparent indepartata.
Si inevitabilul se produce. Toata viata ni se da peste cap, incercam sa ne regasim linia de plutire, dar fara prea mult succes si realizam ca parerile anterioare despre tot ce presupuneau astfel de momente erau doar simple amagiri fata de tavalugul ce urma sa vina.
La catava vreme dupa asta m-am regasit golit de tot, scriindu-mi durerea pe un blog idiot din internetul asta nesfarsit, constientizand dramatic imputinarea perechilor de ochi atintite asupra mea, a inimilor care bateau la unison cu a mea, a sufletelor ce traiau impreuna cu mine dramele si bucuriile de care aveam parte...
Un fel de "Fuse ... si se duse!" de nedorit nici macar dusmanilor.
Sper intr-o revenire aici cu mintea si sufletul un pic mai echilibrate, cat mai curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu